Răspuns

Având în vedere că unii au făcut o pasiune din a scrie despre mine, trebuie să fac unele precizări. Am vrut să răspund lui Aurel imediat după ce mi-a scris, însă am zis că nu trebuie creat un conflict artificial. Dar având în vedere că a mai scris un text în care mă pomeneşte, trebuie să răspund.

În primul rând, în textul meu iniţial nu am vorbit despre scris la comandă, ci despre atitudine. Nu am spus că tu comanzi pe careva, şi nu se poate spune sub nici o formă că mi-ai cerut mie să scriu vreodată la comandă. Nu poţi nega atutudinea oamenilor pe care i-am pomenit, şi nimeni nu poate face asta.

Doi la mână, referitor la faptul că nu am menţionat numele BZI. Nu aveam de ce, pentru că eu am pornit de la o opinie scrisă de unul din oamenii din grupul despre care vorbeam (şi apropo, nu m-am luat de persoane, ci despre atitudine. Nu am criticat omul, ci autorul).

Trei, referitor la atitudinea Lumina, unde lucrez. Părerile scrise de mine pe blog, sunt strict ale mele şi nu au nici o legătură cu ziarul sau cu şefii de aici.
Şi ca un răspuns la ce ai spus ultima dată, îţi pot spune că nu vei vedea niciodată un articol de rău despre cineva în ziar. Despre nimeni. Pentru că acest lucru s-a afirmat din primul articol apărut în ziar, din articolul program, s-a respectat până acum şi bănuiesc că se va respecta şi pe viitor.

Şi ca o concluzie la tot ce a fost, îţi spun că nu TU ai fost ţinta textului meu ci articolul colegei de la Adevărul, iar tu ai fost pomenit în contextul atitudinii persoanelor din instituţiile media menţionate faţă de Gigi. În plus, nu am acuzat neapărat acest lucru, că apare asociat doar cu conflicte, ci că nu apare şi obiectiv.
Nu este nici o ranchiună la mijloc şi nici vreun resentiment faţă de colaborarea noastră.
Şi tot aici aş răspunde şi unuia dintre anonimii care au comentat pe blog la mine: Nu am întrerupt colaborarea cu Aurel pentru că am primit nu ştiu ce ofertă de pe nu ştiu unde. Au fost strict motive obiective.

Şi cu asta sper să încheiem polemicile de acest gen pentru că sunt total neproductive pentru nimeni.

Cum nu trebuie să facem presă. Necesitatea unei asociaţii a ziariştilor

Pe zi ce trece mă mir tot mai mult de "subiectele" jurnalistice abordate de presă. Crime, violuri, accidente cu morţi şi răniţi şi politică până la saturaţie. De fapt nu saturaţi, ci s-a ajuns într-atât încât mi-am scos Realitatea şi Antena din grila de programe să nu cumva să mai dau din greşeală pe ele.
Ei, dar ceea ce am văzut acum depăşeşte orice limită a bunului simţ, a moralităţii, a deontologiei şi a orice vreţi.

Dornici de senzaţional, distinşii colegi de la BZI publică pe site un filmuleţ cu un cetăţean care şi-ar fi dat foc. Imaginile sunt atât de şocante încât nu pot fi catalogate în vreun fel. Părerea mea este că e inadmisibil să dai aşa ceva, iar CNA cred că ar putea interveni deoarece este vorba de imagini video. Au publicat ei o atenţionare că imaginile sunt şocante, dar asta nu e suficient. Pur şi simplu nu trebuiau publicate. Este împotriva oricăror norme de deontologie iar acest fapt ar trebui sancţionat.
La fel cum ar trebui sancţionată şi toată pornografia de doi lei de pe site de la ei, aducătoare de vizitatori pe net.
Postarea de acum este un foarte bun exemplu despre cum nu trebuie făcută presă. Recunosc, sunt adeptul good-news, dar nu am pretenţia ca toată lumea să îmbrăţişeze ideea mea.

În aceste condiţii, revin cu ideea unei asociaţii, a unei organizaţii neguvernamentale care să ia atitudine în asemenea situaţii.
Mă îndoiesc că ar putea convinge pe cei de la BZI să nu mai publice asemenea inepţii, dar măcar ar fi un punct de vedere al unei instituţii cu credibilitate că nu este de acord. Că nu este normal să se publice aşa ceva. În plus, ar putea să ia atitudine ori de câte ori un ziar sau un ziarist sare calul, sau atunci când trebuie apărat.

Am mai discutat această problemă acum câţiva ani, însă, ca orice lucru bun, nu a putut fi realizat. A rămas totul în aer, în speranţa că cineva va face ceva totuşi.

Sper să mai apară câţiva cetăţeni, membri ai breslei care să îmbrăţişeze ideea şi să fie pus pe picioare până la urmă proiectul.

imaginatie!

Pe aripile vantului

Antiopinie: Spiritul prisecaristo-borcaniano-dobascian, reflectat în Adevărul

Miercuri seara când am ajuns acasă am început să frunzăresc (din obişnuinţă) presa în ideea că mai citesc ceva deosebit (nu vreo crimă, vreun viol cum speră alţii).
Când ajung şi pe la Adevărul de Iaşi, văd o poză mare a uneia dintre şefele de pe acolo care trona pe prima pagină sus de tot, să sară în ochi la toată lumea. Prima impresie a fost că ar fi păţit ceva, Doamne fereşte... vreun necaz. Dar mă lămuresc rapid, că am văzut sub poză scris OPINIE.

Hmmm, ia să vedem ce opinie are. "Veşti bune de la Vaslui. Îngrijorător!". Ce o fi asta, mă întreb, că nu prea am înţeles despre ce ar fi vorba din titlu. Şi încep să citesc pe nerăsuflate (că era scurt, vreo mie şi ceva de semne, nu că ar fi fost scris clar. Şi mai citesc o dată, că poate nu am fost suficient de atent. Ei, şi a treia oară am înţeles. Vasluiul e mai tare, pentru că îl au pe Alin de 28 de ani, iar Iaşul, sau Iaşiiiiul, cum scriu ei, e plin de pistolari, de Corduneni credincioşi şi de aleşi locali mafioţi. În concluzie, Iaşul e un rahat de oraş, iar Vasluiul prosperă. Şi pentru acestea e de vină Nichita (nu se spune nicăieri numele lui, dar se subînţelege)

Şi începe să îl laude pe acest Alin care a plecat din Vaslui fără diplomă de licenţă (singurul din Moldova, bănuiesc) şi s-a dus taman în Anglia, unde a fost angajat chiar la site-ul Citroen. (gurile rele spun că dădea cu aspiratorul printre pozele de pe site). Şi primea şi 3.000 de euro. Dar măcinat de doruâ luâ mămica şi de tumultul Vasluiului, s-a întos acasă şi lucrează de la el de la ţară, tot pentru acelaşi site.

În tot acest timp, aleşii locali au fost anchetaţi de DNA, pistolarul din Skin se retrăsese în aternitate, iar Cordunenii băteau mătănii la Sfânta Parascheva.

Aparent, nişte lucruri (fără nici o legătură între ele) puse în antiteză pentru a scoate în evidenţă ceva. Nu am prea înţeles cum ar fi vrut să facă asta, dar... treaba ei.

Ei, deşi un om normal nu prea ar avea cum să facă legătura între toate aceste lucruri, doamna (că la Adevărul asta e formula standard de adresare între ele) a găsit-o. Gigi e de vină pentru asta. El este de vină că noi nu avem Alini care să lucreze pentru site-uri celebre, că ieşenii noştri nu se întorc de dorul oraşului înapoi după ce pleacă la muncă în străinătate sau că Vasluiul are pârtie de schi.

În Iaşi nu mai sunt valori, nu avem pârtie de schi, şi aş continua eu, deşi în Opinie nu se spune, nu avem cultură, nu avem economie nu avem nimic. Suntem într-o beznă a ignoranţei şi a uitării. În timp ce Vasluiul pocneşte de atâta prosperitate.
Lăsând la o parte patriotismul local de care se dă dovadă, dacă elementele astea sunt singurele care pot fi puse faţă în faţă... mă scuzaţi, dar nu văd vreo relevanţă pe nicăieri.

Toată această atitudine anti Iaşi, ati Nichita este o reminescenţă de la perioada de glorie a EVZ ului de Moldova, când acelaşi Gigi era luat în căruţă de aceeaşi mână de oameni ce încasau parale de la Prisecariu, EVZ şi Dobaşu. Că toţi cei care lucrau la EVZ lucrau şi pentru Dobaşu, iar unii dintrei ei lucrau şi la Prisecariu, la TeleM (nu cred că e indicat să dau nume pentru că se ştie foarte bine fiecare. Iar eu ştiu aceste lucruri pentru că şi eu am luctat la un momentdat pentru Dobaşu. Aşa că ştiu ce spun).

Ei, şi toate aceste campanii de doi lei erau susţinute de aceeaşi mână de oameni, care preluau şi citau unul de la altul, pentru ca amărâtul de ieşean care citeşte presa ori se utită la televizor să aibă impresia că toată mass-media împărtăşeşte aceeaşi părere. Omul nu avea de unde să ştie că materialul semnat în EVZ era preluat apoi de Agenţia de Monitorizare a lu’ Dobaşu şi apoi făcute emisiuni de TV de aceeaşi oameni, care, culmea, invitau în emisiuni pe colegii lor. Adică, X-ulescu, angajat la EVZ-ul condus de Sabin Borcan (chiar aşa îl cheamă, nu Orcan), dar care făcea emsiunea la TELE M-ul lui Prisecariu invita la emisiune pe colga sa, în calitate de jurnalist EVZ să vorbească despre matrapazlâcurile primarului, asistaţi de marele patron de agenţie de monitorizare, Aurel.

Se pare că atitudinea anti Iaşi şi anti Nichita s-a păstrat fără nici un pic de alterare şi în zilele de astăzi, când „presa” continuă să bată apa în piuă cu aceeaşi atitudine.
Sub nici o formă nu ţin partea primarului, sau spun că Iaşul ar fi pe cine ştie ce culmi de glorie. Dar nici să ajugi să îl lauzi pe Alin din Vaslui care lucrează îm Marea Britanie şi că au pârtie de schi, în timp ce în Iaşi vezi doar Corduneni evlavioşi, pistolari şi aleşi cercetaţi de DNA.
Îţi recomand să scoţi un pic capul din redacţie şi o să vezi că avem elevi premianţi la concursuri internaţionale, avem studenţi apreciaţi pe plan internaţional, ba chiar foarte mulţi strâini (nu din Vaslui, ci chiar din străinătate) vin şi studiază la Iaşi, avem monumente istorice, avem firme străine care au investit şi investesc în inteligenţa ieşenilor, şi nu în ultimul rând, avem şi noi pârtie de schi. Nu suntem grozavi, dar nici aşa cum vezi tu lucrurile...
Aşa că mi se pare total imoral să pui în balanţă lucruri care nu au nici o legătură între ele. Pentru că din „opinia” ta nu a ieşit bine nici Vasluiul şi nici Iaşul nu a ieşit prost.
Mi se pare pur şi simplu aceeaşi rea voinţă şi răutate caracteristică oamenilor care au lucrat cu cei trei crai, Borcan, Prisecariu şi Dobaşu.

PS. Am auzit mai mulţi ieşeni care cică vor să se mute în Vaslui să îşi găsească un loc de muncă după ce aţi publicat această „opinie”.

Saşa, Grişa şi Ion

Se amana discoteca

Am urmat exemplul lui Nelu si am inceput sa ma uit la cateva scurt metraje moldovenesti. Is extraordinare!!!