vineri, 18 februarie 2011

Profito Reţetă de prăjitură... mai complicată

Am încercat zilele trecute ceva mai deosebit. O prăjitură ce se cheamă Profito, o combinaţie între Alba ca zăpada, negrese un pic şi prăjitură cu nucă pe de altă parte.

Componentele se împart pentru trei etape.
1 pentru foi:
3-4 linguri de unt
3 ouă
6 linguri de zahăr
1 linguriţă bircarbonat
2 pliculeţe drojdie
lapte
500 grame nucă
5-6 mere
1 borcan dulceaţă caise

2 pentru cremă
2 budinci roz sau galbene, de ce vreţi voi
2 linguri de făină
5 (sau după gust) linguri de zahăr
1 litru lapte
250 grame de margarină

3 pentru glazură
20 grame zahăr pudră
2 linguri cacao (sau ciocolată menajeră)
4 lingur apă fierbinte
2 linguri ulei

Pentru foi:
amesteci tot şi împarţi la trei. Dacă te trezeşti ca mine că e prea mult, împarţi la 6 :).
Pui o foaie în tavă, ungi din belşug cu dulceaţă (totuşi, într-atât cât să vă ajungă şi pentru celelalte foi) apoi adaugi nucă măcinată. Cam de-un deşt. Să nu vi se pară mult, că nu e. Se lasă şi apoi o să iasă leşinată ca a mea:). Peste, pui mere rase. Tot cam de un deşt. Deşi pare mult, nu e.
Peste toată treaba asta puneţi o a doua foaie, şi băgaţi la cuptor. Vreo douăj de minute, sau până se rumenesc un pic. Dar nu să se ardă.
Apropo, foile subţiri, că de la atâtea substanţe active, o să se umfle prea tare pe urmă. Deci... subţirele subţirele.

A treia foaie o coaceţi pe dosul unei tave.

E indicat, deşi nu obligatoriu să băgaţi foile după ce le-aţi scos de la cuptor în prosoape ude. Se frăgezeşte mult aluatul şi iese treaba bună.

Pentru cremă.
Pui la foc în ceva (totuşi, nu de plastic) margarina la topit. Adaugi zahărul şi făina. Separat faci budinca, după cum scrie pe plic. Torni budinca peste zahăr margarină şi făină şi amesteci. E indicat să mai adaug ceva gelatină. E mai bine. Amesteci până devine groasă.
Adaugi substanţa rezultată peste a doua foaie, după ce s-a frăgezit în prosopul ud.

Pentru glazură:
Amesteci toate trebile în acelaşi vas, la foc molcuţ. După ce s-a omogenizat bine toată treaba şi se încheagă bine, torni peste a treia foaie, pusă la rându-i peste glazută. Cred că asta v-aţi prins oricum. :). O laşi la rece o oră, două şi apoi îţi inviţi familia, neamurile, prietenii şi ce mai ai prin jur.

Le urezei .... repezer vous şi apoi serveşti un şpriţ demisec.

Pohtă bună









miercuri, 9 februarie 2011

Plăcintă cu brânză

La sugestia unei experte în ale culinăritului şi din cauza vântului puternic ce bătea prin frigider, am decis să îmi cerc norocul cu ceva d’ale gurii. Cu o plăcintă adică. Cu brânză şi stafide ca să fiu mai precis.
Nu e greu.
Se opreşte la Mega I....e (nu dau numele magazinului), se cumpără una bucată foi de plăcintă la 800 de grame, sau ... în funcţie de numărul mâncăilor, se cumpără una caserolă brânză de vaci la vrac şi apoi încă una pentru că te gândeşti să o faci mai „brânzoasă”, cumperi o punguţă de stafide, un plic de cremă de lămâie şi unul de ciocolată de la doctor....nu-i dau nici numele lui, dar soluţii sunt destule...
Mai cumperi vreo sticlă de vin... şi ajungi acasă.
Dezgheţi foile de plăcintă, într-un castron amesteci jumate din brânză cu plicul de cremă de ciocolată şi cu stafide, amesteci bine cu mixeru’ unu’ dou’ albuşuri de ou cu brânza până se face spumoasă.
Repeţi procedeul cu castronul doi, însă acolo pui nişte coajă de lămâie în plus şi plicul cu cremă de lămâie.
Procedezi la aşezarea succesivă a foilor de plăcintă într-o tavă, după ce ai dat drumu’ la cuptor şi ai pus un scaun în uşa aragazului în cazul în care îl aveţi la fel ca al meu.
Menţionez că între foile de plăcintă am aşezat (tot succesiv) straturi de brânză, apreciind din ochi în aşa fel încât să vă ajungă până la ultima foaie.
Între timp am văzut numitele clementine de care nu se mai atingea nimeni, aşa că am purces la secţionarea lor. Menţionez că secţionarea a fost în aşa fel încât au rezultat nişte rondele.
Ce nu mâncaţi din ele aşezaţi peste prăjitură.
Puteţi face şi nişte ornamente, dacă foaia de plăcintă e mai mare decât tava.
Peste toată treaba am ras nişte ciocolată menajată.
Dacă nu aveţi răbdare să o tăiaţi abia când se răceşte, aşa cum ar trebui, puteţi să o mâncaţi şi caldă.
Se serveşte cu vin liturgic. Sau litrurgic. Depinde ce aveţi.
Pohtă bună.
Postarea se asezonează cu nişte poze, aşa, de control.