vineri, 6 aprilie 2012

Borș de miel rețetă moldovenească


• 1 cap miel, gât, coadă, merg și alte bucăți de carne cu os, orice în afară de mușchii spatelui, carnea pulpelor și măruntaielor, care direct la friptură și drob ajung
• 3 morcovi • 2 păstârnaci • 1 țelină
• 2 cepe • 100 g orez • 2 ouă
• 200 ml smântână • 100 g măcriș • leuștean, tarhon
• 20 boabe piper • sare • 1 l borș (eventual 100 ml oțet)
• Se pregătește capul: se taie partea din față, cu dinți, a botului, se scot globii ochilor (nu-1 mai doare bietul!); se spală nările cu apă și se curăță cu vârful cuțitului
• Se taie gâtul și restul cărnii în bucăți potrivite polonicului
• Se taie mărunt zarzavatul – morcovii, păstârnacul, țelina și ceapa
• Se pun ceapa și zarzavatul la fiert în 3 1 apă rece cu carnea, piperul și o linguriță de sare (să se închege spuma)
• Se spumuiește
• După o oră de fiert molcomit se adaugă orezul spălat și măcrișul tocat
• După alte douăzeci de minute se adaugă și borșul (cam o jumătate litru, normal, 1 l dacă vă place mai acru) și se mai lasă câteva clocote
• Fiertura are voie și e bine să scadă 1 litru, dar nu mai mult, că se-ndesește prea tare. Dacă a scăzut mai mult se completează
• Se ia de pe foc, se drege cu smântâna bătută cu ouăle și puțină zeamă din ciorbă, se sărează
• Se presară leuștean și tarhon tocate

STUFAT DE MIEL




• 1 kg carne miel • 5 – 7 legături groase de ceapă verde
• 1 ceapă • 5 – 7 legături groase de usturoi verde
• 1 lingură făină • 2 legături pătrunjel
• 2 legături mărar • sare, piper boabe
• 1 pahar ulei
• Ceapa și usturoiul verde se împletesc în coroniță și se pun la rumenit în ulei
• Ceapa uscată se toacă
• Carnea se taie porții
• Când s-au muiat, usturoiul și ceapa verde se scot, se dau deoparte, să aștepte ce urmează
• In același ulei, se pun carnea și ceapa tocată la călit, cu boia și piper boabe
• Când s-au rumenit ușor, se sting cu apă și se lasă să legumească la foc mic, acoperit, cam 1 jumătate oră, până se pătrunde carnea
• Se toacă mărar și pătrunjel
• Se desface făina în puțină apă caldă
• Se pune făina în fiertură, se amestecă, se lasă să dea un clocot
• Se adaugă coronițele de ceapă și usturoi, se lasă să bulbucească totul încă un sfert de oră
• Se sărează, se presară verdeață, e minune

joi, 5 aprilie 2012

Drob de miel in aluat


drobul de miel se poate face și un pic mai ... altfel. Având în vedere că știți deja de aici cum se face drobul, iată și cum e cu aluatul:


Aluat:
• 2 ouă + 1 ou pentru uns • 1 ceașcă făină
• 2 linguri unt + 1 lingură de uns • 1 – 2 prafuri de sare
• Se frământă aluatul, se întinde foaia subțirică, ca de tăieței
• Se unge o tavă adâncă de cozonac cu unt
• Se căpătușește tava cu aluat și se umple cu drob crud
• Se învelește complet drobul, se unge cu ou și se dă la cuptor, la foc potrivit, până se colorează și se-ntărește aluatul (cam o jumătate de oră)
Taină: Drobul acesta, dacă e lăsat prea mult la cuptor, nu se arde, dar se usucă și devine nisipos; suculența și frăgezimea-i vegetală sunt sigure însă dacă îl lăsăm să se coacă numai până se-ntărește oul și se strânge un pic carnea-n chingile aluatului.

DROB DE MIEL - rețetă Radu Anton Roman

rețete spectaculoase de Paști



Voi prezenta în cele ce urmează o „simfonie pascală” participanți fiin drobul -în mai multe variante, cozonacul, pasca și borșul de miel




Rețetă de la Radu Anton Roman:

Numit pe alocuri plăcintă de cighir, drobul este strofa a patra, cea care se recită după incantația anafurii, clinchetul ușor al ouălelor ciocnite și foșnetul pascăi. Carnea mătăsoasă a măruntaielor, voalul incinerat al prapurelui, totul celebrează.
Recuzita:
• 1 kg măruntaie miel – ficat, inima, plămâni, rinichi, splina
• 200 g ceapă uscată • 3 legături ceapă verde
• 100 ml untdelemn • 2 ouă mari
• sare, piper • 1 prapur miel
• 50 g unt
Sus cortina!:
• Se spală prapurul, se lasă în apa rece
• Se spală măruntaiele în câteva ape, se opăresc scurt într-o apă clocotită care se dă la câine (să fie Paști la toți)
• Se fierb în apă cu un praf de sare 30 minute de la primul clocot; se scot
• Dacă s-au răcit, se toacă din cuțit, mărunt, de parcă ai vrea să le faci zaruri de table (unii le toacă prin mașină – dar iese pateu, nu drob)
• (Acum, bunicile noastre încingeau bine o grăsime – să zicem untdelemn, deși tare mă tem că era o galbenă untură de găină sau gâscă – și, la foc iute și necruțător, rumeneau câteva minute bucățelele de drob, să capete coajă și gust bun de prăjeală, singure, fără ceapă, sfânta gură să trăiască aventura descoperirii fiecărui gust în parte... Dar asta azi e o obsesie desuetă și, într-un fel, facultativă, deci puneți-o în paranteze, cum am făcut și eu)
• Ceapa, și uscată și verde, se toacă mărunțel, că ea e partea udă-fragedă a poveștii noastre
• Jumătate din ceapă se pune în grăsime la prăjit
• Când s-a muiat și s-a străvezit puțin, se adaugă tocătura, să sfârâie încă
5 minute; apoi se ia prăjeala de pe foc, se scurge bine de grăsime și se răcește
• Ouăle se bat cu sare și piper
• Se amestecă, e deja actul trei, tocătura, ceapa rămasă și ouăle
• Prapurul se scurge de apă, se întinde dantela-i cu delicatețe și se umple cu amestecătura de mai sus
Finalul (în trei variante):
A • Se unge cât de bine cu unt o tavă adâncuță de cozonac, se potrivește drobul în forma asta și se dă la cuptor, la foc foarte mic, până se rumenește bine (maroniu deschis)
B • Se turtește drobul, rotunjit ca o ... turtă, printr-o clisă făcută din 2 ouă și 2 linguri de făină, și se pune la prăjit în grăsime încinsă, până se rumenește; se mai pune și în cuptor, vreo 15-20 minute, la foc minuscul, să se lege – usuce – pătrundă
C • Tava de cozonac se unge cu unt, se presară din gros cu pesmet; drobul și el se presară cât de des cu pesmet; se pune în tavă și se dă la cuptor Un spectacol cu trei finaluri? Nici Brecht n-ar fi cerut mai mult. Ceremonia solară a renașterii, a împrimăvărării și a jertfei mielului e mai veche cu câteva mii de ani decât creștinismul. Atâta istorie, atâtea civilizații au trecut pe lângă simbolul acesta fără să-i atingă cu nimic simplitatea, încât mielul pare un mesaj universal, din partea tuturor, summerieni, copți, hitiți, islamici, esenieni, creștini, iudaici, babilonieni.
Nu e ciudat că, de vreo cinci dacă nu șapte mii de ani încoace, lumile și credințele se schimbă, trec prin toate convulsiile, se ucid între ele și înăuntrul lor, promit în zeci de feluri nemurirea dar au, toate, o constantă, modestă, ce-i drept, mielul?

duminică, 1 aprilie 2012

Oare chiar mâncăm păr de şobolan? 11 ingrediente dezgustătoare pe care le putem consuma zilnic


Nu e glumă de 1 aprilie, deși la prima impresie ar părea. Articolul este cât se poate de serios și a apărut acum mai multe zile în presa internațională. Îl redau integral:

Ştim cu toţii că în fiecare aliment putem găsi substanţe nocive pentru organism, cum ar fi aşa numitele E-uri,însă nimeni nu ne spune că mâncând o banală îngheţată de vanilie vom înghiţi şi secreţii anale şi urină de la castori sau că într-o ciocolată vom putea găsi păr de şobolan.
Companiile alimentare pot face reclamă folosindu-se de expresii precum arome naturale, calorii reduse şi conţinut mare de vitamine, însă este puţin probabil ca acestea să promoveze utilizarea de vezici de la peşte, nisip sau păr uman, scrie Business Insider, preluat de mediafax.
Iată 11 ingrediente dezgustătoare pe care le-am putea consuma zilnic în 11 produse, fără să ne dăm seama:
Colorant roşu: Roşu de coşenilă (carminul), o substanţă extrasă din insecta cu acelaşi nume, folosit de compania Starbucks în produsele gen frapuccino, pe care le etichetează ca fiind vegetale. Odată cu iaurtul, gemul, prăjiturile şi produsele din tomate pe care le-am consumat până acum se poate spune că am consumat şi cel puţin un kilogram de carmin. Asta înseamnă că am ingerat şi cel puţin 70.000 de coşenile. Gândacul este zdrobit pentru a se obţine colorantul roşu. 
Îngheţată: Secreţii anale de la castor. Aromele de vanilie şi căpşuni ale îngheţatelor ar putea fi intensificate de ''castoreum'', un amestec din secreţii anale şi urină de la castori. Se găseşte, de asemenea, în parfumuri. Amestecul respectiv este etichetat sub denumirea de ''arome naturale'', deci nu vom şti niciodată că le mâncăm.
Bere: Vezici de peşte. Cleiul de peşte, obţinut din vezici uscate de peşte, îi dă berii aspectul de galben strălucitor.
Chilli: Nisip. Unul dintre ingredientele cheie ale produsului Wendy's chili este dioxidul de siliciu, un agent anticoacere. Acesta este de fapt nisip sau pudră de sticlă. 
Jeleu sau gelatină: Ţesut conjunctiv de la animale. Gelatina este făcută din colagen, care este fiert în ţesut conjunctiv. În prezent, gelatina este cel mai probabil făcută din piele de porc.

Guma de mestecat: Secreţii de la oaie. Lanolina, o secreţie uleioasă întâlnită în lâna de la oaie, este un aditiv folosit des la fabricarea gumei de mestecat. Poate fi găsită şi în produse cosmetice, de protecţie solară sau în produsele pentru copii.

Brânza: Rumeguş. Celuloza, sau rumeguşul, este un ingredient ce se găseşte în brânza fărâmiţată. Ajută ca bucăţile de brânză să nu se unească între ele.

Pâine: Pene de raţă şi păr de om. L-cisteina este un aminoacid adăugat la multe produse coapte, introducându-se în aluat cu scopul de a creşte viteza de procesare industrială. În timp ce o parte din L-cisteină este direct sintetizată în laboratoare, cea mai mare parte este extrasă dintr-o sursă ieftină şi abundentă de proteine ​​naturale: părul uman sau penele de raţă.

Ciuperci: Larve. Autorităţile americane susţin că este legal să existe până la 19 larve şi 74 de acarieni într-o cutie de ciuperci conservate.

Chipsurile de cartofi: Agenţi de curăţare. Bisulfitul de sodiu este utilizat în majoritatea agenţilor de curăţare folosiţi la vasele de toaletă. Este folosit, de asemenea, pentru a extinde durata de valabilitate şi pentru a decolora chipsurile.

Ciocolata: Păr de şoarece. Nu spunem că părul de şoarece este ingredientul secret al ciocolatei... însă ar putea apărea accidental. Autorităţile americane permit existenţa unui fir de păr la o anumită cantitate de ciocolată.