joi, 5 aprilie 2012

DROB DE MIEL - rețetă Radu Anton Roman

rețete spectaculoase de Paști



Voi prezenta în cele ce urmează o „simfonie pascală” participanți fiin drobul -în mai multe variante, cozonacul, pasca și borșul de miel




Rețetă de la Radu Anton Roman:

Numit pe alocuri plăcintă de cighir, drobul este strofa a patra, cea care se recită după incantația anafurii, clinchetul ușor al ouălelor ciocnite și foșnetul pascăi. Carnea mătăsoasă a măruntaielor, voalul incinerat al prapurelui, totul celebrează.
Recuzita:
• 1 kg măruntaie miel – ficat, inima, plămâni, rinichi, splina
• 200 g ceapă uscată • 3 legături ceapă verde
• 100 ml untdelemn • 2 ouă mari
• sare, piper • 1 prapur miel
• 50 g unt
Sus cortina!:
• Se spală prapurul, se lasă în apa rece
• Se spală măruntaiele în câteva ape, se opăresc scurt într-o apă clocotită care se dă la câine (să fie Paști la toți)
• Se fierb în apă cu un praf de sare 30 minute de la primul clocot; se scot
• Dacă s-au răcit, se toacă din cuțit, mărunt, de parcă ai vrea să le faci zaruri de table (unii le toacă prin mașină – dar iese pateu, nu drob)
• (Acum, bunicile noastre încingeau bine o grăsime – să zicem untdelemn, deși tare mă tem că era o galbenă untură de găină sau gâscă – și, la foc iute și necruțător, rumeneau câteva minute bucățelele de drob, să capete coajă și gust bun de prăjeală, singure, fără ceapă, sfânta gură să trăiască aventura descoperirii fiecărui gust în parte... Dar asta azi e o obsesie desuetă și, într-un fel, facultativă, deci puneți-o în paranteze, cum am făcut și eu)
• Ceapa, și uscată și verde, se toacă mărunțel, că ea e partea udă-fragedă a poveștii noastre
• Jumătate din ceapă se pune în grăsime la prăjit
• Când s-a muiat și s-a străvezit puțin, se adaugă tocătura, să sfârâie încă
5 minute; apoi se ia prăjeala de pe foc, se scurge bine de grăsime și se răcește
• Ouăle se bat cu sare și piper
• Se amestecă, e deja actul trei, tocătura, ceapa rămasă și ouăle
• Prapurul se scurge de apă, se întinde dantela-i cu delicatețe și se umple cu amestecătura de mai sus
Finalul (în trei variante):
A • Se unge cât de bine cu unt o tavă adâncuță de cozonac, se potrivește drobul în forma asta și se dă la cuptor, la foc foarte mic, până se rumenește bine (maroniu deschis)
B • Se turtește drobul, rotunjit ca o ... turtă, printr-o clisă făcută din 2 ouă și 2 linguri de făină, și se pune la prăjit în grăsime încinsă, până se rumenește; se mai pune și în cuptor, vreo 15-20 minute, la foc minuscul, să se lege – usuce – pătrundă
C • Tava de cozonac se unge cu unt, se presară din gros cu pesmet; drobul și el se presară cât de des cu pesmet; se pune în tavă și se dă la cuptor Un spectacol cu trei finaluri? Nici Brecht n-ar fi cerut mai mult. Ceremonia solară a renașterii, a împrimăvărării și a jertfei mielului e mai veche cu câteva mii de ani decât creștinismul. Atâta istorie, atâtea civilizații au trecut pe lângă simbolul acesta fără să-i atingă cu nimic simplitatea, încât mielul pare un mesaj universal, din partea tuturor, summerieni, copți, hitiți, islamici, esenieni, creștini, iudaici, babilonieni.
Nu e ciudat că, de vreo cinci dacă nu șapte mii de ani încoace, lumile și credințele se schimbă, trec prin toate convulsiile, se ucid între ele și înăuntrul lor, promit în zeci de feluri nemurirea dar au, toate, o constantă, modestă, ce-i drept, mielul?

Niciun comentariu :